Redăm mai jos prefața volumului.

În lumea competitivă a cercetării științifice, dorința de a fi în permanență cel mai bun și de a te menține la curent cu realizările științifice de ultimă oră este motorul care ne propulsează pe culmile profesionale, fie că suntem catalogați drept ingineri, fizicieni sau profesori. Iar când cercetarea este orientată spre tehnologie și aplicații industriale, unde salturile pot fi spectaculoase în perioade scurte de timp, atunci această dorință trebuie însoțită întotdeauna de muncă susținută și imaginație prospectivă.

Capacitatea de a privi în viitor e un dar, dar un dar care poate fi educat. La mijlocul secolului XIX, când istoria modernă a petrolului lua avânt nu se gândea nimeni că peste aproape 200 ani se va atinge vârful producției de petrol, iar bogatele zăcăminte de aur negru vor fi reduse considerabil, cu șanse ca în alte 200 de ani să fie epuizate definitiv. Și cu atât mai puțin se putea prevede așa ceva în Romania, țara cu o triadă de excepție în pioneratul acestei resurse energetice: prima rafinărie industrială de petrol deschisă în lume la Ploiești; primul oraș din lume iluminat cu petrol – București; prima țară din lume a cărei producție de petrol a fost înregistrată oficial în statisticile internaționale, toate cele trei evenimente având loc în 1857. Acum, 150 ani mai târziu, încă putem spune că suntem printre primii. Suntem pe locul 7 în Uniunea Europeană la producția energiei din resurse regenerabile, cu o pondere de peste 42% din totalul producției energetice. Această pondere, tradusă de fapt în independență energetică, este rodul imaginației și muncii oamenilor care au văzut în viitor și care i-au educat pe ceilalți să le urmeze calea.

Eu am avut șansa să fiu tânărul student continuator al generațiilor precedente. Din multitudinea de resurse regenerabile – apă, vânt, soare, biomasă, izvoare geotermale – am ales soarele. Și nu doar pentru că soarele este lumină sau pentru că Romania are încă o capacitate redusă de producție energetică bazată pe celule solare, ci pentru faptul că „recoltarea” luminii ridică cercetătorilor și industriei de pe tot mapamondul o lungă serie de provocări tehnice. Încă nu a fost găsită rețeta perfectă pentru structurile fotovoltaice care să asigure eficiențe de conversie ridicate, durata lungă de utilizare și cost redus în același timp. Se construiesc structuri din ce în ce mai complicate, se caută în permanență soluții inovative, se ating noi praguri, dar suntem încă departe de ideal. Este un domeniu cu o evoluție galopantă și multiple direcții de cercetare paralele, dar în care m-am implicat cu seriozitate.

Lucrarea de față prezintă realizările mele pe tematica structurilor fotovoltaice organice și anorganice pe substrat flexibil - nu este o lucrare care să acopere extensiv toate tipurile de structuri organice fotovoltaice studiate de-a lungul timpului sau aflate momentan în dezvoltare, ci este doar o oglindă a muncii mele de documentare și a activităților experimentale desfășurate în timpul stagiului meu doctoral.

În același timp, această carte reprezintă omagiul meu pentru cei care mi-au îndrumat pașii în domeniu și mi-au fost alături în toți acești ani de muncă, începând cu conducătorul meu științific, Prof. Dr. Ștefan Antohe, ceilalți profesori ai Catedrei de Fizică a Universității București, colegii mei de la Institutul Național de Cercetare- Dezvoltare pentru Optoelectronică – INOE 2000, precum și co-autorii din acea perioadă, studenți la doctorat ca și mine, astăzi cercetători consacrați. Cu ajutorul lor am parcurs fiecare pas al acestui studiu și am reușit să depășesc toate momentele dificile, de la lungile ore de documentare, pregătirea minuțioasă și realizarea experimentelor, până la prelucrarea calitativă a rezultatelor și diseminarea acestora prin prezentări la conferințe și în articole ISI.

Titlul cărții: Materiale nanostructurate pentru dispozitive optoelectronice - Aplicatii
Autor: Madalin Ion RUSU
ISBN 978-606-687-378-9
Editura: Tehnopress Iași